Din cenușă, ca și Pasărea Phoenix

Din întamplare, aș putea spune că am revenit, cu o nouă viziune asupra lumii, nu prea ursuză, dar nici prea extravagantă.

Acuma, când cu greutate îmi astern gândurile pe portativul vieții, mă gândesc ce aș fi putut face diferit față de acuma câtiva ani, când credeam că totul avea sens, că lumea nu avea cum să fie cu doua fețe, când aveam mulți prieteni și totul părea că se așează ca un puzzel bine făcut.

Dar lumea se schimbă, puzzelul devine mai greu, și cu ea m-am schimbat și eu, poate uneori mi-i dor de fata naiva care credea că orice e posibil, că totul se rezolvă de la sine, dar când mă uit în spate, știu că nimic nu mai e ceea ce a fost.

Că nu mai sunt persoana care am fost anul trecut, și cu siguranță nici cea de acuma doi sau trei ani, când credeam că  viitorul îmi era pecetluit , dar m-am înșelat, și lumea mea s-a schimbat, și așa am realizat că avem timp să sfărâmăm un vis și să-l reinventăm, și avem timp să ne facem prieteni, și să-i pierdem, pentru ca viața e prea scurtă ca să facem altora pe plac, și să ne neglijăm pe noi.

Și nu știu exact momentul când am început să mă schimb, sau când am renunțat să mai înțeleg cursul anumitor lucruri, dar în momentul acela, în timp ce tăiam sforile ce mă țineau în trecut și momentul când deschideam ușa cuștii în care mă țineam singură prizonieră am realizat că îmi construiam, ca și Icar, propriile aripi cu care mai târziu, am învațat să  zbor ajungând să mă eliberez.

16105906_1168764446573750_4423580250035064271_n

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s