Interculturalitatea în Banat

interculturalitate1

Din 1718 începe noua istorie a Banatului, transformat în creuzetul unde se întâlnesc şi se contopesc civilizaţii şi culturi, într-un ritm accelerat, care dislocă tradiţii şi edifică un alt model. Această construcţie modernă e fondată pe o viziune tipic iluministă, specifică reformismului austriac, dictată de raţionalitate, pragmatism, cosmopolitism, emancipare prin educaţie şi progres tehnologic. Toate aceste principii se transformă în seturi de politici de la cele demografice (valurile succesive de colonizare), la cele economice, fiscale, sociale, urbanistice, educaţionale, culturale.

Banatul s-a aflat mereu la periferia regatelor, imperiilor, statelor, prins între frontiere. Banatul a fost pe rând, prin diveresele sale zone, o provincie disputată de Regalitatea Ungariei, de Ţaratul Bulgar, Înalta Poartă şi Regatul Sârbesc, de formaţiuni prestatale şi statale româneşti, cu frontierele mereu expuse.

Oricare ar fi ponderea lor de la o epocă la alta, toate comunităţile au păstrat în imaginarul colectiv (perpetuat prin educaţie în familie sau scoală), mitul Banatului ca paradis interetnic.

Specificitatea modelului bănăţean de emancipare socială şi culturală, au făcut ca evenimentele din 1989 care au dus la prăbuşirea sistemului dictatorial din România să se declanşeze la Timişoara. Iar după 1989 Timişoara şi-a câştigat poziţia de avanpost al militantismului civic românesc pentru punerea în operă a unei democraţii autentice. Sintagma „modelul Timişoara” funcţionează şi azi, valorizată pozitiv, în discursul public din România.

Specificitatea culturală a Banatului este multilingvismul elitelor intelectuale, dar şi al majorităţii locuitorilor , cu precădere până în anii de după al doilea Război Mondial (când configuraţia etnică a regiunii se modifica sensibil prin plecarea germanilor si a evreilor, si prin noile colonizari cu populaţie românească şi maghiară din celelalte regiuni ale tării).

Cvadrilingvsimul a funcţionat ca un factor decisiv de comunicare şi apropiere între comunităţiile etnice bănăţene, care au intrat în contact direct sau mijlocit de traduceri. Acest acces la patrimoniile culturale ale celuilalt a fost o şansă excepţională pentru configurarea modelului de coabitare armonică.

Cunoaşterea reciprocă, accesul rapid la informaţiile comunităţilor vecine au generat forme specifice de dialog şi transfer cultural.

Banatul este întradevăr un paradis între frontire.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s